CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

5.3. Ceramica slavă primitivă

[p. 95]

5.3.6. Un produs al izolării: Codân

Încheiem turul bucovinean cu siturile de la Codân[75]. Reţinem, pentru început, câteva din notiţele interesante ale autorilor. Cele două aşezări de la Codân (plus aşezarea apropiată de la Gorecea) se găsesc pe Prutul superior (raion Hliboca) şi succed aşezări ale Culturii Tumulilor Carpatici[76], de la care siturile studiate moştenesc tipuri ceramice (în prima etapă, mai ales) şi tipul de locuinţă (de suprafaţă, cu cuptoare de lut)[77]. Cultura Tumulilor Carpatici se întinde în Bucovina şi Polonia subcarpatică (circa 150 de puncte), iar ceramica se caracterizează prin frecvente importuri romane[78], prin căni şi oale cu picior foarte înalt, lucrate la roată, “opaiţe cu mânere masive” lucrate cu mâna (= căţui dacice), castroane conice cu proeminenţe, oale-borcan pântecoase cu decor vălurit incizat (rare în Cerneahov dar caracteristice aici)[79]. Relaţiile reciproce dintre culturile şi Cerneahov şi a Tumulilor Carpatici nu sunt clare (specialiştilor sovietici, adică), nici aportul lor la formarea lumii slave[80], în schimb “Bucovina reprezintă marginea teritoriului slavilor de răsărit”[81]. În Bucovina (de Nord) se cunoşteau (în 1984) circa 40 de aşezări din sec. V-VII. Codân I (săpată integral) prezintă un nivel arheologic de 0,2 m, iar Codân II (săpată parţial) prezintă un nivel arheologic şi mai semnificativ, de 0,4 m.,

[p. 96]

din nou – spre diferenţă de siturile întâlnite obişnuit în Moldova şi Muntenia, în acelaşi orizont cronologic[82]. Ceramica lucrată la roată este puţină şi se datorează fie Culturii Tumulilor, fie “ruşilor timpurii”, începând din secolul VII[83]. Ceramica lucrată cu mâna este reprezentată de “oala slavă”, de un tip secundar, cu bază lată şi diametrul maxim la jumătatea înălţimii, atribuit moştenirii Culturii Tumulilor[84], urmate numeric de vasele-lalea (şi ele prezente în orizontul cultural precedent) şi castroanele decorate cu împunsături şi valuri striate; alte forme ar fi tigăile, cu un tip mai scund şi mai larg şi un tip mai înalt; în fine, se notează că unele buze lucrate cu mâna imită tipuri lucrate cu roata (confirmând astfel că unele forme supravieţuiesc mental, fie şi în absenţa mijloacelor de realizare).

numãr post-quem ante-quem

5 376 425

88 426 475

40 476 500

30 501 600

22 601 700

52 701 775

38 751 800

34 776 800

Baza de date cuprinde 377 de piese de la Codân, din care 289 oale-borcan, alte 19 forme înrudite, 3 vase miniaturale, două căni, 23 de castroane, o fructieră (!), un pahar, 3 ulcioare, 35 de tăviţe (din care 7 înalte). Obiectul analizei morfologice l-au făcut numai oalele-borcan, a căror situaţie statistică este reflectată de tabelul alăturat (pe intervalele de cronologie relativă propuse de autori[85]). Dintre acestea – 19 sunt recipiente întregi, iar un total de 166 recipiente întregi şi jumătăţi au fost clasificate. Analiza a produs 9 grupe principale, cu un total de 22 subgrupe[86].

Având din start impresia că mă aflu în faţa unui sit neobişnuit, care posedă grupe morfologice mai puţin „ciudate”, având şi situaţia unui sit cu o dispersie cronologică foarte mare, care începe cu două orizonturi ale Culturiii Tumulilor şi încheie cu cel puţin două orizonturi Luka Raikoveţkaia, de secol VIII, am hotărât ca în alcătuirea seriei morfologice slave să intre numai grupele cu reprezentanţi în secolul VI. Aşa se face că, dintr-un peisaj morfologic foarte stufos, iniţial, au rămas un număr limitat de grupe, respectiv 14[87]; din acestea – doar 7 grupe mai au exemplare întregi (de secol VI), astfel încât au dispărut din analiză grupe pe ansamblu foarte bine reprezentate, ca Codân 1a (8 exemplare), 2a (9 ex.), 5a (27), 5b (14), 6a (25), 6b (20), 6c (9), 7b (12) şi evident – alte grupe mai mici.

Dată fiind situaţia, vom face două analize: prima pe lotul ceramic “slav” din secolul VI; o a doua – pe celelalte grupe, rămase în afara seriei morfologice slave.

Seria “slavă” de la Codân a produs rezultate absolut dezolante: rata de stranietate în mediul slav este de nu mai puţin de 50% [v. comentariile la tabela serială]. Elecţiunea maximă se referă la ariile de S şi SE ale Poloniei, cu acelaşi remarcabil 38,9%; mai găsim 11,1% la Raşcov, iar în rest valori nule! Cu alte cuvinte analogiile formelor de secol VI de la Codân se concentrează aproape excusiv în fostul perimetru al Culturii Tumulilor Carpatici (indicând astfel, foarte exact, care este contribuţia acestei culturi la configurarea lumii slave din sudul Poloniei), iar asemănările cu un sit aflat la numai 60 de km. E se reduc la o formă din 10! Indirect, aceasta înseamnă o izolare ostilă între vechile arii Cerneahov şi a Tumulilor, conservată două secole mai târziu; iar dacă vocaţia cerneahovienilor a fost diversitatea culturală şi lingvistică, în mod evident vechiul mediu costobocic se evidenţiază prin izolaţionism. Acestea fiind zise, această parte a analizei este deja gata! Privind tabela D.3. (p. 298) mai găsim demn de interes numai scurt-circuitul produs de analogiile cu grupa 2b de la Capidava, între grupele CSV 19 A şi 11 A (Penkovka, cu analogii interesante, pe care le vom discuta la această ultimă arie culturală).

[p. 97]

Este regretabil că baza de date nu posedă date comparative dintr-un sit al Tumulilor Carpatici, care cred că ar clarifica situaţia moştenirii culturale a Codân-ului.

Să vedem acum care ar fi situaţia “ruşilor” din secolul VII (respectiv a grupelor iniţial excluse). Vom apela la tabelele seriale ale analogiilor relative, pentru a indica poziţia acestor grupe:

- gr. Cdn_1a: poziţia 311, analogii bune cu grupa principală de la Vadu Codrii şi grupa 6 de la Sărata Monteoru; poz. 879 – aceleaşi plus grupa 4b de la Raşcov (neclasificată în seria morfologică slavă); analogii absolute interesante: Raşcov 7 (CSV 1 A), Botoşana 7b (ceramică lucrată cu mâna), câte un exemplar de la Praga (CSV 8 A!), din Slovacia (CSV 10 A), Polonia (CSV 10 A), dar şi grupa Budureasca 8; grupa este compusă aproape exclusiv din piese din secolul V şi demonstrează impactul vechilor culturi ne-slave la conturarea morfologiei slave (vezi, mai sus, inclusiv faimoasa grupă vest slavă CSV 8 A);

- gr. Cdn_2a: poziţia 783, analogie cu CSV 9 B (şi tot complexul, inclusiv lumea romană, v. prima linie din tabelul de la Anexe, p. 298); grupa conţine piese din sec. V şi VI;

- gr. Cdn_4: fără analogii relative sau absolute; este o căniţă din sec. V;

- gr. Cdn_5a: poziţia 965: grupa 11b Raşcov şi CSV 19 A (grupa unicei întâlniri între grupele de secol VI şi formele de la Raşcov; analogii absolute est-slave); conţine numeroase piese din secolele V, apoi VII-VIII;

- gr. Cdn_05b: fără analogii relative şi absolute; ca şi varianta 5a – o piesă de sec. V, câteva de sec. VII şi mai multe de sec. VIII;

- gr. Cdn_06a: poz. 180 – grupa 2 Penkovka; poz. 619 – grupa 5a Mogoşani; => extracţie Cerneahov; analogii absolute la Bratislava, Cracovia (grupa 1 poloneză) şi Hotomel (grupa 6a ucrainiană); grupă cu compunere exclusivă din sec. V şi VIII;

- gr. Cdn_06b: poz. 176 (şi 836) – grupa 2 Garvăn; analogii absolute: aceeaşi grupă Garvăn, două exemplare din Slovacia, un exemplar din Ucraina (Hotomel, grupa ucrainiană 6b); grupă numeroasă dar, şi aceasta, cu reprezentare exlusivă în secolele IV-V şi VIII;

- gr. Cdn_7b: poziţia 457 – grupa poloneză 2c; poziţia 864 – media vaselor de la Căscioarele; analogiile absolute sunt interesante şi numeroase: alături de formele de la Căscioarele şi grupa poloneză 2 (altă variantă a celei întâlnite la analogiile relative), trei exemplare din Slovacia (situri diferite, toate din faza I), o întreagă colecţie din Câmpia Română: Băneasa-Străuleşti, Soldat Ghivan, Budureasca şi grupa 1 (!) de la Gropşani (mixtă); grupa bucovineană se compune dintr-un exemplar de sec. V, două de sec. VII şi 3 de sec. VIII; aspect şi analogii de factură pan-europeană (piesele slovace fac parte din grupa CSV 15 A, pe care am denumit-o deja pan-slavă de vest, cu reprezentare bună şi la Raşcov);

- gr. Cdn_8a: fără analogii relative sau absolute; grupa se compune doar din două vase, din sec. V; morfologie generală dacică;

- gr. Cdn_8b: fără analogii relative sau absolute; grupa se compune din două piese din sec. VII şi VIII; deşi fără analogii, morfologia generală recomandă o tradiţie romană;

- gr. Cdn_9: fără analogii relative şi absolute; piesă singulară de la Gorecea, probabil sec. V (considerată de autori în grupa I – slavă – varianta E; are formă prea elaborată – gen castron înalt - şi, după cum se vede, nu are analogii);

Aici se încheie al doilea tronsonul analitic al morfologiei de la Codân. Pentru recapitulare, după origine probabilă şi analogii, avem 3 grupe vechi, de factură locală (Cultura Tumulilor), una sau două de tradiţie romană, una de factură veche cerneahoviană, una de factură bucovineană (Codân+Raşcov), una pan-slavă şi una pe care am numit-o “pan-europeană”, pe care am putea s-o numim şi “trans-culturală”, sau “multi-culturală”, deci inclusiv slavă. După cum se vede, alura de “sit slav” nu s-a consolidat, din contră, o singură grupă este cert slavă şi o a doua posibil slavă (fiind trans-culturală, nu poate fi clasificată). Majoritatea referirilor sunt tot la culturi vechi (romană, dacică, a Tumulilor carpatici sau chiar Cerneahov), accentuând impresia de izolare şi arhaism (în sensul cultivării unor forme vechi). Nu mai puţin de 4 grupe vechi, de secol IV-V, lipsesc în sec. VI, chiar în VII, făcând come-back în secolul VIII, dar nu ca urmare a unei continuităţi, ci ca urmare a “îmblânzirii” formelor din acest areal geografic şi a tendinţelor de uniformizare tipice secolului al VIII-lea, a revenirii la roata olarului şi la modele consacrate.

[p. 98]

Revin aici asupra paradoxului diversităţii formelor din Bucovina, dar a coincidenţei mărimilor de vas şi chiar a claselor de capacitate, între Codân şi Raşcov (revezi K.9. de la Anexe, respectiv p. 195-196). Coincidenţele de pe acest tărâm nu pot fi explicate cu uşurinţă. Ar trebui să presupunem că, în ciuda diferenţelor culturale (evidenţiate de marile diferenţe morfologice) şi a statutului similar (comunităţi ne-slave – nu neapărat înrudite – şi ne-războinice), în regiune există o autoritate politică ce asigură nivelarea claselor de capacitate, sau cutume ale pământului, mai vechi (dar pe care nu le putem pune în evidenţă din lipsa materialului comparativ din secolele III-IV), care reglementează chestiunea.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – ceramica Penkovka

---

[75] RUSANOVA & 1984.

[76] RUSANOVA & 1984, p. 3, 9; această primă diferenţă faţă de Raşcov, care provine dintr-o succesiune Cerneahov, este de reţinut ca o primă explicaţie a marilor diferenţe de morfologie.

[77] RUSANOVA & 1984, p. 3, 8.

[78] Iată o sursă a romanizării formelor.

[79] RUSANOVA & 1984, p. 8.

[80] RUSANOVA & 1984, p. 8.

[81] Încheiere în binecunoscutul stil de la Radio Erevan, RUSANOVA & 1984, p. 5.

[82] Nu este clar în ce măsură aceste nivele nu se datorează, fie şi parţial, nivelului de aşezare a Culturii Tumulilor Carpatici. Nu am identificat gropi decât în orizonturile foarte timpurii (sec. V) sau foarte târzii (final de sec. VIII).

[83] RUSANOVA & 1984, p. 10-22. A doua jumătate, mai exact.

[84] idem; un asemenea tip (CSV 14 C) am identificat mai devreme, la analiza Raşcovului, ca fiind, cu probabilitate, o moştenire dacică (termenul este folosit, evident, cu un înţeles generic, neintrând aici în complicatele chestiuni al etnicului unor mari ramuri, precum carpii şi costobocii).

[85] RUSANOVA & 1984, p. 40-41.

[86] Vezi amplele analize de la Anexe, Secţiunea IV, punctele K.1. şi următoarele (p. 174 şi următoarele), în special tabelele “Definitivare grupe morfologice”, de la p. 176, şi tabelul (fără titlu) de la K.3. (p. 183), care prezintă situaţia finală, inclusiv cu clasarea jumătăţilor de vas.

[87] Grupe notate Med_SCdn, în Tabelele seriale ale analogiilor relative, de la Secţiunea IV a Anexelor, punctul A, p. 269 şi următoarele.